Răspuns scurt
Pragul de decizie este limita de la care o decizie iese din zona obișnuită și urcă mai sus: o sumă de bani, un termen, un risc, un client, un angajat. Când pragurile sunt scrise, echipa decide singură sub ele și escaladează doar peste ele. Când lipsesc, totul ajunge la fondator.
Pragurile se scriu pe categorii și în cifre, nu în principii. O cheltuială operațională până la o sumă clară, decisă de coordonator, cu raportare săptămânală, este un prag. Libertatea pe cheltuieli mici nu este un prag.
Pragurile au și o componentă de timp și de risc. O decizie mică, dar ireversibilă, urcă mai sus decât una mare și reversibilă. De aceea pragurile bune se scriu pe trei axe: bani, timp, reversibilitate.
Atâtea câte categorii reale de decizii există în firmă. De obicei 5 până la 8 praguri acoperă majoritatea situațiilor lunare.
Fondatorul sau CEO, împreună cu persoana care va decide sub prag. Altfel pragul nu rezistă la prima presiune.
Se escaladează și se adaugă la listă, ca să nu se repete discuția. Fiecare excepție devine un prag nou sau o clarificare.