Răspuns scurt
Dependența de fondator este situația în care firma nu poate avansa fără aprobarea, informația sau prezența fondatorului. Nu se vede în organigramă, se vede în timpul lui: fiecare decizie, excepție și escaladare trece prin aceeași persoană. Se măsoară prin numărul de decizii care așteaptă și prin întârzierile care se repetă.
Dependența nu este un defect de caracter și nu se rezolvă cu mai multă disciplină. Apare ca efect al unei structuri: când nu există un mandat scris, când pragurile de decizie nu sunt definite și când informația necesară unei decizii există doar la vârf, toate firele se întorc în același loc.
Semnele care se repetă: decizii care așteaptă o discuție cu fondatorul, aprobări pe sume mici, excepții rezolvate personal, întrebări care ajung la el fără nicio propunere alături. În firmele de 6 până la 35 de angajați, măsura utilă nu este cât de ocupat este fondatorul, ci câte decizii s-au oprit în ultimele 30 de zile și cât au așteptat.
Ce se schimbă nu este ritmul de lucru, ci locul în care se ia decizia. Întâi se scrie cine decide ce și în ce limite, apoi se mută decizia, apoi se verifică dacă s-a mutat și în comportament, nu doar pe hârtie.
Nu. Micro-managementul descrie comportamentul, dependența descrie structura. Poți să nu faci micro-management și tot să fie nevoie de tine la fiecare decizie, dacă nimeni nu are mandat.
Doar dacă delegarea include autoritate, nu doar activități. Delegarea activităților mută munca, dar decizia rămâne la fondator.
Numărul de decizii care așteaptă aprobarea fondatorului, timpul mediu până la decizie pe categorii și câte excepții ajung lunar la el.
Primele schimbări apar după ce mandatul și pragurile sunt scrise și testate pe decizii reale. În firmele mici, în general în 2 până la 4 sesiuni.
Confidențialitate & Cookie-uri
Folosim cookie-uri esențiale pentru funcționarea site-ului. Opțional, cookie-uri de analiză și marketing pentru a îmbunătăți experiența. Conform GDPR, consimțământul tău contează. Politica de confidențialitate